Spațiul rural românesc este marcat, ca și societatea în ansamblu, de o serie de transformări profunde, atât la nivelul utilizării resurselor cât și la nivelul modului în care locuitorii satelor se adaptează cerințelor unor schimbări radicale ale partenerilor de dezvoltare locală. În cadrul acestui proces, strategiile de dezvoltare ignoră particularitățile geografice și culturale ale unor zone afectate de funcționalități economice neadecvate sau de areale miniere abandonate.